CRÍZĂ, crize, s. f. 1. Manifestare a unor dificultăți (economice, politice, sociale etc.); perioadă de tensiune, de tulburare, de încercări (adesea decisive) care se manifestă în societate. ♦ Lipsă acută (de mărfuri, de timp, de forță de muncă). 2. Moment critic, culminant, în evoluția care precedă vindecarea sau agravarea unei boli; declanșare bruscă a unei boli sau apariția unui acces brusc în cursul unei boli cronice. Criză de apendicită. ♦ Tensiune, moment de mare depresiune sufletească, zbucium. – Din fr. crise. Vezi definitia »

MAIMÚCĂ, maimuci, s. f. (Reg.) Maimuță. – Din *maimu (< ngr. maimu < tc.) + suf. -ucă. Vezi definitia »

uvertúră (-ri), s. f. – Compoziție muzicală de introduce a unei opere, oratoriu etc. Fr. ouverture. Vezi definitia »

RELEVÁNȚĂ s. f. calitatea de a fi relevant; importanță. (< fr. relevance, germ. Relevanz) Vezi definitia »

DIAFÍZĂ s. f. partea mediană a unui os lung. (< fr. diaphyse) Vezi definitia »