ONOMASIOLÓGIC, -Ă, onomasiologici, -ce, adj. Care se referă la onomasiologie, privitor la onomasiologie. [Pr.: -si-o-] – Din onomasiologie. Vezi definitia »

ANIMÁLIC, -Ă, animalici, -e, adj. De animal, exclusiv fiziologic; fig. în stare de înapoiere, mizerabil; brutal, josnic. – Din animal² + suf. -ic. Vezi definitia »

LÓGIC, -Ă, logici, -ce s. f., adj. I. S. f. 1. Știință a demonstrației, al cărei obiect este stabilirea condițiilor corectitudinii gândirii, a formelor și a legilor generale ale raționării corecte. ◊ Logică generală = logică clasică, de tradiție aristotelică, care studiază formele logice fundamentale (noțiunea, judecata, raționamentul), precum și principiile gândirii. Logică matematică (sau simbolică) = ramură a logicii care cercetează operatorii logici și care are ca obiect aplicarea metodelor matematice în domeniul logicii formale, în electronică, cibernetică, lingvistică; logistică. Logică dialectică = concepție filozofică a logicii de pe pozițiile materialismului dialectic, care studiază dialectica formelor logice, raportul lor cu conținutul. 2. Gândire justă, raționament corect, consecvent și temeinic. ♦ Fel de a gândi al cuiva. 3. Cerință firească, temei rațional, rațiune. II. 1. Adj. Potrivit cu regulile logicii (I); rațional, just, întemeiat, corect. ◊ Cap logic = minte care gândește rațional; persoană care gândește întemeiat, rațional. 2. (Fiz., în sintagma) ◊ Circuit logic = circuit electronic sau electromecanic în calculatoarele electronice, cu ajutorul căruia se pot efectua operații logice elementare. 3. (În sintagmele) Diagramă (sau schemă) logică = reprezentare grafică a unui algoritm; organigramă. – Din fr. logique. Vezi definitia »

NICOTÍNIC, -Ă, nicotinici, -ce, adj. Care se referă la nicotină; care este produs din nicotină. ◊ Acid nicotinic = compus organic, cristalizat, incolor, obținut pe cale sintetică și folosit la prepararea vitaminei PP. ♦ (Substantivat; f. pl.) Grupă de substanțe care acționează asupra neuronilor din ganglionii vegetativi și asupra receptorilor din sistemul nervos central. – Din fr. nicotinique. Vezi definitia »

PROZÁSTIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la proză; (scris) în proză. ♦ Prozaic. [Cf. it. prosastico]. Vezi definitia »