Definita cuvantului procurator
PROCURATÓR s. m. 1. magistrat roman, administrator al unei provincii imperiale, cu strângerea dărilor și cu repartizarea cheltuielilor. 2. înalt demnitar în vechile republici italiene Genova și Veneția. 3. mandatar însărcinat să apere interesele unei alte persoane. (< fr. procurateur, lat. procurator)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu procurator
ZĂPUȘITÓR, -OÁRE, zăpușitori, -oare, adj. (Pop.) Care produce zăpușeală, înăbușitor; sufocant. – Zăpuși + suf. -tor. Vezi definitia »
DEZMEMBRATÓR s. n. mașină pentru sfărâmarea materialelor friabile. (< dezmembra- + -tor) Vezi definitia »
NEPRIMITÓR, -OÁRE, neprimitori, -oare, adj. Care nu este primitor, ospitalier; inospitalier. – Ne- + primitor. Vezi definitia »
AIȘÓR, aișori, s. m. (Bot.) 1. Usturoiță. 2. Ghiocel. – Din ai4 + suf. -șor. Vezi definitia »
MIELUȘÓR, mielușori, s. m. Mielușel (1). – Miel + suf. -ușor. Vezi definitia »