Definita cuvantului prodigiu
PRODÍGIU s. n. 1. eveniment extraordinar, cu caracter magic sau supranatural; minune, miracol. 2. persoană extraordinară prin talentul, virtuțile sau viciile sale. (< lat. prodigium, fr. prodige)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu prodigiu
PEREMPTÓRIU, -IE, peremptorii, adj. (Livr.) Care nu poate fi tăgăduit, combătut cu nimic (atât este de evident); vădit, evident. – Din lat. peremptorius, fr. péremptoire. Vezi definitia »
mataragíu, mataragíi, s.m. (înv.) purtătorul mataralei; slujbaș la curtea domnească. Vezi definitia »
sureccíu, sureccíi, s.m. (înv.) negustor de vite cornute. Vezi definitia »
PIU interj. Cuvânt care imită piuitul puilor de pasăre. – Onomatopee. Vezi definitia »
ACLÁDIU s. n. axă principală neramificată a unei inflorescențe, cu antodiul terminal. (< lat. acladium) Vezi definitia »