XILOFÁG, -Ă adj. (Despre insecte) Care sapă galerii în lemn, hrănindu-se cu acesta; a cărei larvă sapă galerii în lemn. [< fr. xylophage, cf. gr. xylon – lemn, phagein – a mânca]. Vezi definitia »

covrág, covrági, s.m. (reg.) 1. tulpina, coceanul porumbului; strujan, hlujan, turjan, tulean. 2. vrejul de pepene sau de dovleac. 3. buruiană înaltă care crește în grâu. 4. (la pl.) vreascuri, uscături. Vezi definitia »

beleág (-guri), s. n. – (Înv.) Semn, marcă. Sl. bĕlĕgŭ (DAR). Este der. de la același cuvînt, beleaznă, s. f. (cicatrice), însă este greu de lămurit drumul urmat de împrumut; cf. mag. belezna „defect de țesătură”, rut. blyzna „cicatrice” (Pușcariu, Dacor., I, 225), rus. blizna „defect” (Bogrea, Dacor., III, 727), bg. bĕležka „semn”. Vezi definitia »

ciomág (ciomége), s. n. – 1. Băț mare și gros, bîtă. – 2. Lovitură dată cu bîta. – 3. Tăvălug de treierat. – 4. La cal, organ genital. – Mr. ciumag(ă), megl. ciămugà. Tc. çomak, çumak (Cihac, II, 566; Șeineanu, II, 131; Meyer 448; Lokotsch 438); cf. alb. tšomage, bg. çomak. – Der. ciomăgaș, s. m. (bătăuș); ciomăgeală, s. f. (bătaie cu ciomagul); ciomăgi, vb. (a bate, a cotonogi); ciomăgitor, adj. (care bate cu ciomagul); ciomăgos, adj. (noduros). Vezi definitia »

REICHSTAG s. n. Denumire dată Parlamentului german între 1867 și 1945. [Pr.: ráihstag] – Cuv. germ. Vezi definitia »