plásmă (plásme), s. f. – 1. Invenție, creație. – 2. Lichid intercelular. – Mr. plasmă. Gr. πλάσμα, sec. XVIII, înv. (Gáldi 230) și modern din fr. plasma. – Der. plăsmui, vb. (a inventa, a crea, a produce; înv., a falsifica); plăsmuitor, s. m. (creator; înv., falsificator); proplăsmui, vb. (a transforma, a reface), înv., creație verbală a lui Dosoftei; plastografie, s. f. (falsificare a scrisului), mr. plastografie, din ngr. πλαστογραφία; plastograf, s. m. (falsificator), din gr. πλαστογράφος; plastic, adj., din fr. plastique; plasticitate, s. f. (ușurință la modelare; faptul de a fi sugestiv); plastur (var. plasture, plastor(e), plastru), s. n. (cataplasmă), din ngr. ἔμπλαστρον, cf. blasture, dublet al lui pleașter, s. n. (cataplasmă), din germ. Pflaster. Sl. plastyryĭ provine din rom. (Vaillant, BL, XVI, 11). Vezi definitia »

DARAVÉLĂ s. f. v. daraveră. Vezi definitia »

TONTÍNĂ s.f. Asociație în care fiecare membru contribuie la crearea unui fond comun, din care se plătesc anual supraviețuitorilor rente crescânde. [< fr. tontine, cf. Tonti – bancher italian]. Vezi definitia »

pátmă, pátme, s.f. (reg.) gaică (la o haină), patnoșcă. Vezi definitia »

EFEMEROTÉCĂ s. f. hemerotecă. (< it. effemeroteca) Vezi definitia »