SUSȚÍNE vb. I. tr. 1. a sprijini. ◊ a ține (pe) dedesubt. ◊ a sprijini, a ține ușor (pe cineva), a împiedica să cadă. 2. (fig.) a lua partea cuiva, a avea o atitudine favorabilă față de cineva; a sprijini, a apăra. 3. (fig.) a spune, a afirma ceva cu tărie. 4. a ajuta, a întreține cu bani, cu alimente etc. II. refl. 1. a-și câștiga existența, a se întreține. 2. a se ține în picioare. ◊ (fig.) a rezista. (< lat. sustinere, după fr. soutenir) Vezi definitia »

putrificațiúne, putrificațiúni, s.f. (înv.) putrefacție. Vezi definitia »

ROENTGENOTELEVIZIÚNE s. f. elem. röntgenoteleviziune. Vezi definitia »

DEGRESIÚNE s. f. micșorare treptată, graduală. (< fr. dégression, lat. degressio) Vezi definitia »

FICȚIÚNE, ficțiuni, s. f. Reprezentare produsă de imaginația cuiva și care nu corespunde realității sau nu are corespondent în realitate: plăsmuire a imaginației; născocire. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. fiction, lat. fictio, -onis. Vezi definitia »