MODÉST, -Ă adj. Stăpânit de modestie, plin de modestie; lipsit de îngâmfare; (p. ext.) nepretențios, simplu, decent, cumpătat, neimportant. [Cf. fr. modeste, it. modesto, lat. modestus]. Vezi definitia »

CAZUÍST, -Ă s. m. f. specialist în cazuistică, care folosește abil argumente ingenioase, logice în aparență, false în fond. (< fr. casuiste) Vezi definitia »

BIBLÍST s.m. Specialist în biblistică. [< fr. bibliste]. Vezi definitia »

CEST s.n. (Ant.) Mănușă de piele armată cu plumb și cu fier, de care se serveau atleții în luptele pugilistice. ♦ (Rar) Pugilat. [Pl. -turi. / < lat. caestus, cf. fr. ceste]. Vezi definitia »

SIMFONÍST, -Ă s. m. f. compozitor de muzică simfonică. (< fr. symphoniste) Vezi definitia »