Definita cuvantului proiecta
PROIECTÁ vb. I. tr. 1. a plănui, a intenționa, a avea de gând. 2. a întocmi un proiect (3). 3. a face o proiecție (1), a reprezenta schematic un corp pe o suprafață potrivit anumitor reguli. ◊ a reproduce pe ecran imaginile înregistrate pe un film (cinematografic). 4. a arunca cu forță un corp; a împrăștia cu presiune un lichid, un material pulverulent. ◊ a trimite un fascicul de raze de lumină. II. tr., refl. a (se) reflecta, a (se) profila, a (se) contura. (după fr. projeter)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu proiecta
ARĂTÁ, arắt, vb. I. 1. Tranz. A expune ceva intenționat privirilor cuiva; a da la iveală, a lăsa să se vadă. ◊ Expr. (Refl.) A se arăta doctorului = a se lăsa examinat de medic. 2. Intranz. și tranz. A indica printr-un gest persoana sau lucrul asupra căruia se atrage atenția. ◊ Expr. (Tranz.) A arăta (cuiva) ușa = a da (pe cineva) afară; a goni. A arăta (pe cineva) cu degetul = a semnala (pe cineva) batjocurii publice. ♦ Tranz. A indica o măsură, o direcție etc. Steaua cea polară i-arată a lui cale (EMINESCU). ♦ Tranz. A marca ora. Ceasornicul arată ora șase. 3. Tranz. A da o explicație, a face o expunere (pentru a lămuri, a dovedi, a convinge). ◊ Expr. (Fam.) Îți arăt eu! = te învăț eu minte!. 4. Tranz. și refl. A (se) manifesta, a (se) exterioriza (prin vorbe, gesturi, atitudini). ♦ Tranz. A da dovadă de...; a dovedi. În împrejurarea asta au arătat înțelepciune (SADOVEANU). ♦ Intranz. A părea (după înfățișare). Straiele astea pocite fac să arăți așa de sfrijit (CREANGĂ). ◊ Expr. A arăta bine (sau rău) = a avea o înfățișare sănătoasă (sau bolnăvicioasă). ◊ Refl. unipers. Se arată a fi vreme bună. ◊ Expr. Pe (sau după) cât se arată = după cum pare, pe cât se poate vedea. 5. Refl. A apărea, a se ivi (pe neașteptate). O dungă de soare s-arată (COȘBUC). – Lat. *arrectare. Vezi definitia »
PREEXISTÁ vb. I. intr. A exista de mai înainte. [< fr. préexister]. Vezi definitia »
dakóta2 (limbă) s. f., g.-d. art. dakótei Vezi definitia »
Erata (arab. valide) Vezi definitia »
finta care este urmarita pentru a fi omorata, dupa care se ia carnea sau blana. Vezi definitia »