HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

CONTRAMANIFESTÁȚIE s. f. manifestație care se opune alteia. (< fr. contre-manifestation) Vezi definitia »

Eredopatologie este stiinta care descrie metodele de studiu in ereditate, aspecte de analiza genetica si farmacogenetica. Vezi definitia »

ANTISEPSÍE s. f. metodă de combatere a microbilor patogeni și a focarelor de infecție din organism. (< fr. antisepsie) Vezi definitia »

INCAVÁȚIE s. f. adâncitură executată la suprafața unei piese prin deformare plastică. (< engl. incavation, lat. incavatio) Vezi definitia »