INDOLOGÍE s. f. indianistică. (< germ. Indologie) Vezi definitia »

PETROGRAFÍE s. f. Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul rocilor din scoarța pământului din punctul de vedere al compoziției lor mineralogice și chimice, al formării lor, al transformărilor pe care le suferă, al răspândirii lor în scoarță etc. – Din fr. pétrographie. Vezi definitia »

leșíe (leșíi), s. f. – Soluție alcalină. – Mr. (alisivă). Lat. lixiva (Diez, I, 251; Pușcariu 967; Candrea-Dens., 982; REW 5084), cf. it. lisciva (piem. lessia, calabr. lissia), fr. lessive, sp. lejia. Mr., ca și alb. aljsivë, din ngr. ῆλιαίβα ‹ it. – Der. leșia, vb. (a spăla cu leșie); leșier, s. n. (Trans., cenușar); leșietic, adj. (gri, cenușiu; palid). – Din rom. provin bg. lešija, lišija (Capidan, Raporturile, 223), sb., cr. lušija, liksija (Candrea, Elemente, 408). Vezi definitia »

AUTODESCRÍE vb. refl. a se descrie singur. (< auto¹- + descrie) Vezi definitia »

SPINTEROPÍE s. f. tulburare a vederii, constând în perceperea unor puncte luminoase ca niște scântei. (< fr. spinthéropie) Vezi definitia »