DISPÚNE vb. III. 1. tr. A hotărî, a decide; a ordona. 2. intr. A avea la dispoziție; a avea posibilitatea de a decide după plac. 3. intr. A învinge într-o competiție sportivă. 4. tr. A așeza, a pune într-o anumită ordine. 5. refl. A căpăta bună dispoziție, a se înveseli. [P.i. dispún, conj. -nă. / după fr. disposer, lat. disponere]. Vezi definitia »

ACUFÉNE s.f.pl. Zgomote sau vâjâituri în urechi, subiective sau obiective, de origine foarte variată. [< fr. acouphènes]. Vezi definitia »

PROACȚIÚNE, proacțiúni, s.f. (Psih.; despre un grup restrâns) Manifestare socială a activității unui membru al grupului. (cf. fr. proaction) Vezi definitia »

CONTRACȚIÚNE s.f. v. contracție. Vezi definitia »

TERGIVERSAȚIÚNE, tergiversațiuni, s. f. (Înv.) Tergiversare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. tergiversation, lat. tergiversatio, -onis. Vezi definitia »