TRANSMUTÁȚIE s.f. Transformare a unui element chimic în altul, fie prin bombardament cu corpusculi de mare energie, fie pe cale naturală. ♦ (P. ext.) Schimbare, transformare. ♦ Transmutație genetică = schimbare în ordinea liniară a genelor; transmutație radioactivă = dezintegrare radioactivă. [Gen. -iei. / cf. fr. transmutation, lat. transmutatio]. Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

MICROPALEONTOLOGÍE s. f. ramură a paleontologiei care studiază microfosilele. (< fr. micropaléontologie) Vezi definitia »

CIANODERMÍE s. f. colorare în albastru a pielii. (< fr. cyanodermie) Vezi definitia »

BRADITROFÍE s. f. încetinire a proceselor metabolice. (< fr. bradytrophie) Vezi definitia »