FONIÁTRU, -Ă s. m. f. medic specialist în foniatrie. (< fr. phoniatre) Vezi definitia »

MÉTRU² s.m. 1. Picior de vers ritmic în versificația greco-latină, determinat de un grup de silabe lungi și scurte. ♦ Numărul de silabe și cezura necesară pentru a forma un gen de vers în versificația modernă. 2. (Muz.) Ordinea succesiunii unităților de timp, determinată de accente tari sau slabe; sistemul de organizare a ritmului; ritm, cadență. [Pl. -ri. / < fr. mètre, cf. lat. metrum, gr. metron]. Vezi definitia »

ÁNTRU s. n. (anat.) cavitate, scobitură. ♦ ~ mastoidian = cavitate în mastoidă, care comunică cu urechea mijlocie: ~ piloric = parte a stomacului, deasupra pilorului. (< fr. antre, lat. antrum, gr. antron, peșteră) Vezi definitia »

ORTOCÉNTRU, ortocentre, s. n. Punctul de întâlnire a înălțimilor unui triunghi; punctul de întâlnire a înălțimilor unui tetraedru cu muchiile opuse perpendiculare. – Din fr. orthocentre. Vezi definitia »

CURENTMÉTRU s. n. v. curentometru. Vezi definitia »