INVÉRSIE s. f. 1. schimbare de semn a unui parametru fizic în funcție de altul; inversare. 2. transformare a unei substanțe optic-active într-alta asemănătoare ca structură, dar care prezintă un efect de rotație opus. 3. (biol.) anomalie, rearanjare inversă a genelor într-un segment de cromozom. 4. transformarea zaharazei în glucoză prin hidroliză. (< fr. inversion) Vezi definitia »

ALUMINOTERMÍE (‹ fr. {i}; {s} fr. aluminium + gr. thermos „cald”) s. f. Procedeu de obținere a temperaturilor ridicate (c. 3.000 ºC) prin reacția exotermă dintre pulberea de aluminiu și un oxid metalic, folosit la sudarea metalelor, în bombele incendiare etc. A fost descoperit (1859) de N.N. Beketov. Vezi definitia »

HIPOFAGÍE s.f. Hrănire cu carne de cal. [Gen. -iei. / < fr. hippophagie, cf. gr. hippos – cal, phagein – a mânca]. Vezi definitia »

VENTRICULOGRAFÍE s.f. Explorare radiologică a ventriculilor cerebrali după introducerea de aer sau după puncția acestora. [Gen. -iei. / < fr. ventriculographie, cf. lat. ventriculus – ventricul, gr. graphein – a scrie]. Vezi definitia »

bítie s.f. (înv.) Cartea Facerii. Vezi definitia »