TRAVERTÍN s. n. tuf calcaros, alb-cenușiu, care se poate lustrui ca marmura, în construcții la placarea ornamentală a fațadelor, a holurilor etc. (< fr. travertin, it. travertino) Vezi definitia »

MARÍN, -Ă, marini, -e, adj. Care ține de mare², care trăiește sau crește în mare², care este produs de acțiunea unei mări²; caracteristic mării², de mare². ♦ (și substantivat, f.) (Pictură) care înfățișează un peisaj de mare². ♦ Privitor la navigația pe mare²; maritim. Hărți marine. – Din fr. marin. Vezi definitia »

CAPITOLÍN, -Ă, capitolini, -e, adj. Care aparține Capitoliului, privitor la Capitoliu. – Din fr. capitolin, lat. capitolinus. Vezi definitia »

BRAHMÍN s.m. Brahman. [< fr. brahmine]. Vezi definitia »

ghiorghín, ghiorghíni, s.m. (reg., înv.) arbust spinos din familia rozaceeelor, cu flori albe frumos mirositoare și cu boabe roșii, gustoase. Vezi definitia »