CONTRAPOZÍȚIE s.f. (Log.) Deducerea unei judecăți noi prin înlocuirea termenilor cu contradictorii lor. [< fr. contraposition]. Vezi definitia »

OBIÉCȚIE s. f. argument pe care cineva îl opune unei propuneri, pretenții, teze sau prin care își manifestă dezacordul față de acestea. (< fr. objection, lat. obiectio) Vezi definitia »

IDROPIZÍE s.f. v. hidropizie. Vezi definitia »

ESTIVÁȚIE ≠ hibernare, hibernație. Vezi definitia »

ETNÍE s. f. unitate etnică, determinată în timp și spațiu, cu trăsături de civilizație și cultură (limbă, tradiții etc.) comune. (< fr. ethnie) Vezi definitia »