AGNOSTICÍSM s.n. Concepție filozofică care neagă posibilitatea cunoașterii esenței realității, a reflectării ei veridice în conștiința oamenilor. [Cf. fr. agnosticisme, it. agnosticismo < gr. a – fără, gnostos – cognoscibil]. Vezi definitia »

EPISILOGÍSM s.n. Silogism dintr-un polisilogism care are ca una din premise concluzia silogismului anterior (prosilogism). [Pl. -me, -muri. / cf. épisyllogisme < gr. epi – deasupra, syllogismos – silogism]. Vezi definitia »

BERGSONÍSM s.n. Doctrina filozofică a lui Bergson, a cărei categorie centrală este „durata” și care susține că adevărul nu ar fi accesibil cunoașterii științifice, gândirii logice, ci numai intuiției. [< fr. bergsonisme, cf. Bergson – filozof idealist francez]. Vezi definitia »

ZOOMORFÍSM s.n. Credință religioasă care afirmă metamorfozarea oamenilor în animale. ♦ Cult primitiv care are la bază adorarea unor animale ca divinități. [< fr. zoomorphisme]. Vezi definitia »

REDUCȚIONÍSM s. n. metodă de cunoaștere constând în interpretarea unui fenomen relativ complex, cu un anume specific, prin alte fenomene, mai simple și nespecifice. ◊ simplificare excesivă. (< engl. reductionism) Vezi definitia »