neród (neroádă), adj. – Prost, tîmpit. Sl. neroditi „a neglija, a (se) delăsa”, cf. sl. nerodivŭ „neîngrijit” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Tiktin), slov. neroden „neîngrijit”, sl. nerodinŭ „neîngrijit”. După Cihac, II, 215, din sl. nerodu „disprețuit”. – Der. nerozie, s. f. (prostie, neghiobie); nerozește, adv. (prostește). Din rom. provine mag. nerod (Edelspacher 20). Vezi definitia »

năvód, năvózi, s.m. (reg.) câine mare; zăvod. Vezi definitia »

TETRAPÓD, -Ă adj., s.n. Patruped. // s.n. 1. Piedestal cu patru picioare pe care se așază diferite obiecte de cult. 2. Bloc de beton armat cu patru proeminențe tronconice, folosit pentru protecția digurilor și a coastelor maritime. [Pl. -ozi, -ode. / < fr. tétrapode(s), cf. gr. tetra – cu patru, pous – picior]. Vezi definitia »

EFÓD s. n. tunică îmbrăcată de preoții evrei în timpul marilor ceremonii. (< fr. éphod) Vezi definitia »

DOLIHOPÓD, -Ă I. adj. cu picioare alungite. II. s. m. lăcustă subțire, decolorată, cu apendicele foarte alungite, în cavernele din regiunile mediteraneene. (< fr. dolichopode) Vezi definitia »