pláșcă³ s.f. (reg.) trompetă. Vezi definitia »

SUTÁNĂ, sutane, s. f. Haină preoțească lungă până la pământ și încheiată cu nasturi de sus până jos. – Din fr. soutane. Vezi definitia »

PELAGROZÍNĂ s.f. Substanță toxică provenită din porumbul alterat. [< fr. pellagrosine]. Vezi definitia »

MICANÍTĂ s.f. Material obținut prin aglomerarea cu șelac a fragmentelor de mică, folosit ca izolant electric. [< fr. micanite]. Vezi definitia »

TOÁRTĂ, toarte, s. f. 1. Parte ieșită în afară la unele obiecte, încovoiată în formă de arc, care servește pentru apucat cu mâna. ◊ (În basme și în credințele populare) Toarta (sau torțile) cerului (sau pământului) = toartă sau toarte pe care le-ar avea cerul (sau pământul). ◊ Loc. adj. și adv. (Fam.) La toartă = zdravăn, strașnic; extrem de strâns. 2. Verigă sau belciug cu ajutorul cărora se atârnă un obiect. ♦ Urechea curbată a unui lacăt (petrecută prin belciuge). 3. Dispozitiv curbat cu care se prinde cercelul de ureche; cercel în formă de inel. [Pl. și: torți] – Lat. torta (<torquere). Vezi definitia »