PLUTOCRAȚÍE s.f. Formă de guvernare în care puterea de stat aparține exclusiv celor bogați. ♦ Totalitatea bogătașilor dintr-un stat. [Gen. -iei. / < fr. ploutocratie, gr. ploutos – bogăție, kratos – putere]. Vezi definitia »

HIPOPROSEXÍE s. f. tulburare a atenției caracterizată prin diminuarea capacității de concentrare și a interesului pentru nou. (< fr. hypoprosexie) Vezi definitia »

ISTÓRIE, istorii, s. f. 1. Proces de dezvoltare a fenomenelor naturii și societății. 2. Știință care studiază dezvoltarea complexă a societății, a unui popor etc. ♦ (Concr.) Scriere conținând evenimente și fapte care se încadrează în această știință. 3. (Cu determinarea domeniului) Știință care studiază dezvoltarea și schimbările succesive dintr-un anumit domeniu. Istoria limbii. ♦ (Concr.) Lucrare care tratează probleme din aceste domenii. 4. Povestire, narațiune. 5. (Fam.) întâmplare, pățanie. ♦ Poznă, încurcătură. – Din lat. historia, it. istoria. Cf. fr. histoire. Vezi definitia »

MIELOCITEMÍE s.f. (Med.) Prezență crescută a mielocitelor în sânge. [Pron. mi-e-, gen. -iei. / < fr. myélocytémie]. Vezi definitia »

CACOFONÍE, cacofonii, s. f. Asociație neplăcută de sunete; cacofonism. ♦ (Muz.) Suprapunere de sunete discordante; lipsă de armonie. – Din fr. cacophonie. Vezi definitia »