LÚSTRU¹ s. n. Strălucire naturală sau obținută prin procedee artificiale a suprafeței unui obiect; luciu. ◊ Expr. Sărăcie cu lustru = sărăcie mare, sărăcie lucie. ♦ Aspect lucios pe care îl capătă unele obiecte, stofe etc. din cauza uzării. ♦ Luciu imprimat fețelor obiectelor de încălțăminte printr-o prelucrare corespunzătoare. ♦ Fig. (Peior.) Spoială, strălucire aparentă; superficialitate. – Din fr. lustre, it. lustro. Vezi definitia »

ASTIGMOMÉTRU s. n. aparat pentru măsurarea gradului de astigmatism. (< fr. astigmomètre) Vezi definitia »

CLOROMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea cantității de clor dizolvate într-un lichid. [< fr. chloromètre, cf. fr. chlore – clor, gr. metron – măsură]. Vezi definitia »

PODOMÉTRU s.n. Instrument care înregistrează în număr de pași distanța parcursă de cineva pe jos; pedometru, hodometru. [< fr. podomètre, cf. gr. pous – picior, metron – măsură]. Vezi definitia »

HALOMÉTRU s.n. Areometru pentru determinarea concentrației în săruri anorganice solubile a substanțelor zaharate. [< fr. halomètre]. Vezi definitia »