FERMOÁR s. n. dispozitiv pentru încheierea unor obiecte de piele, pânză etc. ◊ închizătoare, de os sau de metal, a unui colier, album etc. (< fr. fermoir) Vezi definitia »

VELÁR², -Ă adj., s. f. (consoană) care se pronunță prin apropierea bazei limbii de vălul palatului; gutural (2). (< velă + -ar, după fr. véliaire) Vezi definitia »

ACTUÁR s.m. (Ant.) Scrib care redacta procesele-verbale la romani. ♦ Specialist în calcule statistice de asigurări și de probleme financiare. [Pron. -tu-ar. / < fr. actuaire, cf. lat. actuarius – scrib, grefier]. Vezi definitia »

GEMĂNÁR, gemănari, s. m. (Rar) Frate geamăn. – Din geamăn + suf. -ar. Vezi definitia »

MURDÁR, -Ă, murdari, -e, adj. 1. Plin de pete, acoperit de praf, de murdării, îmbâcsit de necurățenie; nespălat, întinat. ♦ (Despre ființe) Care nu se spală, care nu respectă curățenia. ♦ (Despre apă, lumină etc.) Lipsit de claritate; tulbure. 2. Fig. Josnic, mârșav, ticălos, degradant. ♦ (Despre cuvinte) Necuviincios, obscen, trivial. – Din tc. murdar. Vezi definitia »