INFINITÁTE s. f. cantitate, număr nelimitat, foarte mare. (< fr. infinité) Vezi definitia »

PERMÍTE, permít, vb. III. Tranz. 1. A lăsa, a accepta, a da voie ca un lucru să se facă sau să se producă într-un anumit fel (și a nu-l împiedica); a încuviința, a îngădui. 2. (Cu complementul persoanei în dativ) A-și lua libertatea de a face ceva; a-și îngădui, a îndrăzni. – Din fr. permettre, lat. permittere. Vezi definitia »

TICĂLOȘEȘTE adv. (Rar) În mod josnic, mârșav. – Ticălos + suf. -ește. Vezi definitia »

PUDICITÁTE s. f. pudoare. (< fr. pudicité) Vezi definitia »

ONDULOZITÁTE s.f. Însușirea de a fi ondulos. [< ondulos + -itate]. Vezi definitia »