Definita cuvantului punctator
PUNCTATÓR s. n. unealtă de oțel cu vârf conic, cu ajutorul căreia se marchează piesele; chernăr. (< puncta + -tor)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu punctator
ACORDÓR1, acordoare, s. n. Unealtă care servește la acordarea unor instrumente muzicale, în special a pianului. – Din fr. accordoir. Vezi definitia »
BUCINÁTOR s.m. (La romani) Suflător din bucină; gornist, trompetist. [< lat. bucinator]. Vezi definitia »
ORIENTATÓR, -OÁRE adj. Care indică direcția, care orientează. [Pron. -ri-en-. / cf. it. orientatore]. Vezi definitia »
COEFÓR, -Ă s. m. f. (la greci) persoană care aducea ofrande pentru jertfe. (< fr. choéphore) Vezi definitia »
SUFLECIÓR, suflecioare, s. n. (Pop.) Suflețel. – Din suflet + suf. -ior. Vezi definitia »