MÓNTĂ s. f. 1. împreunare a unui armăsar cu o iapă, pentru reproducere; împreunare la animale. 2. herghelie de armăsari pentru reproducere. (< fr. monte) Vezi definitia »

CHICOTEÁLĂ, chicoteli, s. f. Faptul de a chicoti; izbucnire (înfundată) de râs; chicotit. – Chicoti + suf. -eală. Vezi definitia »

ȚÂȚẤNĂ, țâțâni, s. f. 1. Balama. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) din țâțâni = a supăra rău, a înfuria pe cineva, a scoate din sărite. A-și ieși din țâțâni = a-și pierde răbdarea, a se înfuria. 2. Porțiune unde cele două valve ale unei scoici sunt unite printr-un ligament elastic. 3. (Pop.) Rădăcina unui furuncul. – Lat. *titina. Vezi definitia »

PALEOFÁUNĂ s. f. faună fosilă. (< paleo- + faună) Vezi definitia »

GEOSTÁTICĂ s. f. statica globului terestru. (< fr. géostatique) Vezi definitia »