FRÚNTE, frunți, s. f. 1. (La oameni) Partea superioară a feței, formată din osul frontal, cuprinsă între sprâncene și păr și mărginită lateral de tâmple; (la animale) partea dinainte a capului, imediat deasupra ochilor. 2. Cap; față, chip. 3. Fig. (Adesea articulat) Tot ce e mai bun, mai ales, mai de seamă, ceea ce e de calitate superioară; persoană care se distinge, care se relevă primul (dintre alții). ◊ Loc. adv. În frunte sau (loc. prep.) în fruntea cuiva (sau a ceva) = în față, înainte (față de cineva sau de ceva); fig. în locul întâi, de cinste, de conducere. ♦ Lichid obținut la începutul unei distilări fracționate. – Lat. frons, -ntis. Vezi definitia »

IMPALPABILITÁTE s. f. calitate a ceea ce este impalpabil. (< fr. impalpabilité) Vezi definitia »

RETROACTIVITÁTE, retroactivități, s. f. Acțiune retroactivă. [Pr.: -tro-ac-] – Din fr. rétroactivité. Vezi definitia »

INSONORITÁTE s. f. (Tehn.) 1. Lipsă de sonoritate. 2. Izolare fonică. – Din fr. insonorité. Vezi definitia »

ALGIDITÁTE s.f. Scădere mare a temperaturii corpului, în anumite afecțiuni. [Cf. fr. algidité]. Vezi definitia »