Definita cuvantului racem
RACÉM s. n. inflorescență în formă de ciorchine. ♦ ~ compus = panicul. (< fr. racème, lat. racemus)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu racem
ad valórem (lat.) loc. adj., loc. adv.; abr. a.v. / ad val. Vezi definitia »
DIASISTÉM, diasisteme, s. n. (Lingv.) Sistem lingvistic desprins din analiza a două sisteme (graiuri, dialecte) cu similitudini parțiale; supersistem. [Pr.: di-a-] – Din engl. diasystem, fr. diasystème. Vezi definitia »
HEM s.n. Materie colorantă care intră în compoziția hemoglobinei. [< fr. hème, cf. gr. haima – sânge]. Vezi definitia »
SEM s. n. (lingv.) fiecare dintre țesăturile semantice care intră în alcătuirea unui semem. (< fr. sème) Vezi definitia »
ghem (ghéme), s. n.1. Obiect de formă rotundă, rezultat din depănarea unor fire. – 2. Cocoloș, bulgăre. – 3. Al treilea compartiment al stomacului rumegătoarelor. – Mr. gl’om, gl’em, megl., istr. gl’em. Lat. glǒmus, prin intermediul unei forme pop. *glemus (Miklosich, Consonantismus, II, 59; Densusianu, Filologie, 447; Pușcariu 711; Candrea-Dens., 734; REW 3801; DAR; Philippide, II, 643; Iordan, ZRPh., LVI, 230; Graur, Revue de Philologie, XI, 267; Rosetti, I, 57), cf. alb. ljëms, it. ghiomo (ven. gemo). Totuși, modificarea vocalismului s-ar putea explica și ca rezultat specific limbii rom., pe baza lui *ghiom, cf. mr. gl’om, it. ghiomo, prin intermediul unei asimilări produse la pl. *ghiomegheme. Cf. sl. glenŭ, pol. glon, pe care Berneker 301 le derivă de la același etimon lat. Der. ghemotoc, s. n. (ghem, cocoloș; obiect mototolit), cu var. etimologice ghiomotoc și cele expresive ghemoltoc, glomotoc, ciomîltoc; ghemui, vb. (a ghemotoci, a face ghem); ghemoșat, adj. (strîns, ghemuit); ghemejat, adj. (ghemuit); ghemîrdîc (var. ghemîrdoc), s. m. (mucos, țînc, puști), cu suf. expresiv; înghemui, vb. (a ghemui; a îngrămădi), al cărui ultim sens, care apare la unii scriitori moderni, de ex. la Bassarabescu, pare urmarea unei confuzii cu înghesui; (în)ghemuială, s. f. (acțiunea de a ghemui); ghibirdic (var. ghibizdoc), s. m. (pitic, năpîrstoc), formație paralelă lui ghimîrdic, cu o confuzie între ghem și gheb; ghibiroancă, s. f. (cartof); ghibirdeci, s. m. (pitic, pigmeu). Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z