CASÁȚIE s.f. (În unele state) Organ judecătoresc suprem care are dreptul să caseze o sentință pronunțată de organele judecătorești de grad inferior. [Gen. -iei, var. casațiune s.f. / < fr. cassation]. Vezi definitia »

pestrițíe s.f. (înv.) calitate de a fi pestriț; varietate. Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s. f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

ACROMACRÍE s. f. deformație congenială prin alungire și subțiere a degetelor. (< fr. acromacrie) Vezi definitia »

HĂLĂLÁIE s. f. (Pop.) Hărmălaie. [Var.: halaláie s. f.] – Din hălălăi. Vezi definitia »