TRASATÓR, -OÁRE I. s. m. f. lucrător care execută trasarea unor piese brute. II. s. n. trasor (I, 1). (< trasa + -tor) Vezi definitia »

IONIZATÓR s. n. generator de ioni; aparat pentru ionizări. (< fr. ionisateur) Vezi definitia »

DICTIOFÓR, -Ă adj. (despre organe vegetale) împânzit în formă de rețea; reticulat. (< lat. dictyophorus) Vezi definitia »

MAGNETIZATÓR, -OÁRE adj. Care magnetizează, care produce magnetizarea. // s.m. Persoană care magnetizează (2) [în DN], care practică magnetismul animal. [După fr. magnétiseur]. Vezi definitia »

CURATÓR s.m. Cel însărcinat cu o curatelă. [< lat. curator, cf. fr. curateur]. Vezi definitia »