UREMÍE s.f. Creștere patologică a cantității de uree sau de acid uric din sânge. [Gen. -iei. / < fr. urémie, cf. gr. ouron – urină, haima – sânge]. Vezi definitia »

cópie¹, cópii, s.f. (reg., înv.) 1. mulțime, grămadă, abundență. 2. cârd, turmă. Vezi definitia »

VACCINOTERAPÍE s.f. (Med.) Metodă terapeutică bazată pe imunizarea unui organism prin administrarea unor vaccinuri. [Gen. -iei. / < fr. vaccinothérapie, cf. lat. vaccinus – de la vacă, gr. therapeia – îngrijire]. Vezi definitia »

GLACIÁȚIE s.f. (Geol.) Proces de intensă dezvoltare a ghețarilor pe regiuni întinse ale Pământului, care a avut loc din precambrian până în cuaternar; perioada glaciară. [Pron. -ci-a-. / < fr. glaciation]. Vezi definitia »

SILVOBIOLOGÍE s. f. Ramură a silviculturii care studiază procesele și legile de viață ale pădurii. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. sylvo-biologie. Vezi definitia »