coácă (cóci), s. f. – 1. Manivelă. – 2. Cobiliță. Sb. kvaka „cîrlig” (DAR). Cuvînt rar, în Banat și Olt. – Der. cocaie, s. f. (cîrlig, cange; cobiliță; băț, par) cu suf. -aie (după DAR, din mag. kakó; după Scriban, din bg., sb. kuka). Vezi definitia »

cnígă s.f. (înv.) registru, carte. Vezi definitia »

DIÓDĂ s. f. tub electronic cu doi electrozi, redresor de curent. (< fr. diode) Vezi definitia »

mâzgálă, mâzgále, s.f. (reg.) 1. seva copacului. 2. muruială. 3. murdărie. Vezi definitia »

tóplotă, toplóte, s.f. (înv.) apă fierbinte, uncrup. Vezi definitia »