BETATRÓN (‹ fr. {i}; beta + [elec]tron) s. n. Accelerator ciclic, utilizat în fizica nucleară pentru a imprima energii foarte mari electronilor. Primul b. a fost construit în 1941, de fizicianul amaerican D.W. Kerst. Vezi definitia »

AXÓN s.m. Prelungire a celulei nervoase. [cf. fr. axone]. Vezi definitia »

CRON¹- v. crono-. Vezi definitia »

IGNITRÓN s.n. (Fiz.) Tub redresor cu un catod de mercur pentru curenți de mare intensitate. [< fr. ignitron]. Vezi definitia »

COCÓN s. m. 1. înveliș protector din fibre foarte subțiri secretat de crisalida unor insecte; gogoașa viermelui de mătase. 2. înveliș protector gelatinos, cu care își înfășoară ouăle unele animale vertebrate. (< fr. cocon) Vezi definitia »