INDISPOZÍȚIE, indispoziții, s. f. 1. Lipsă de voie bună, de dispoziție; supărare, mâhnire (trecătoare). 2. Stare a celui ușor bolnav; boală ușoară. [Var.: indispozițiúne s. f.] – Din fr. indisposition. Vezi definitia »

SCAPULECTOMÍE s. f. ablațiune a omoplatului. (< fr. scapulectomie) Vezi definitia »

TRICOFIȚÍE s.f. Boală contagioasă cauzată de tricofiton, care atacă pielea capului, provocând căderea părului; (pop.) chelbe. [Gen. -iei. / < fr. trochophytie]. Vezi definitia »

SCHIZOTIMÍE s. f. constituție psihică printr-o slabă afectivitate și prin tendința spre interiorizare. (< fr. schizothymie) Vezi definitia »

FONÍE, s. f. (Rar) Calitate a sunetelor limbii rezultată din vibrarea coardelor vocale în timpul emisiunii lor; sonoritate (a sunetelor limbii). – Din fr. phonie. Vezi definitia »