UMBLĂTÚRĂ, umblături, s. f. (Pop.) Umblat¹, mers; umblare. ♦ Fel de a umbla, de a duce picioarele în mers. – Umbla + suf. -ătură. Vezi definitia »

scóică (-ci), s. f. – 1. Specie de moluște, cochilie. – 2. Os mort, tumoare pe tendon. – 3. Ureche, pavilion al urechii. – 4. Țintă cu cap de metal strălucitor, drept ornament. Sl. skolĭka (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 332; Conev 53), cf. bg., pol. skojka, sb., cr., slov. skoljka. Vezi definitia »

STREPTOMICÍNĂ s.f. Substanță antibiotică cristalizată, folosită în tratamentul unor boli (infecțioase). [< fr. streptomycine]. Vezi definitia »

ORNITÓZĂ s.f. Boală infectocontagioasă de natură virotică, întâlnită la păsări și transmisibilă la om, care se manifestă prin coriză, dispnee, apatie, anorexie, diaree etc. [< fr. ornithose]. Vezi definitia »

COÁRDĂ², coarde, s. f. (Reg.) Spadă, sabie. [Var.: coártă s. f.] – Cf. magh. kard. Vezi definitia »