BUCEÁ, bucele, s. f. 1. Manșon de metal montat între două piese între care există o mișcare relativă, pentru a le proteja de uzură, sau între două piese asamblate rigid, pentru a ușura dezmembrarea. ♦ Manșon de fontă cu care se căptușește pe dinăuntru butucul roții (de car, de camion etc.). 2. Dispozitiv care îmbucă sau prinde o parte a unei unelte. – Lat. buccella „guriță”. Vezi definitia »

ȚINEÁ vb. II. v. ține. Vezi definitia »

ADÍCĂTELEA adv. (Pop.) Adică. [Var.: adícătele adv.] – Adică + te + le + a. Vezi definitia »

ÓPTULEA, ÓPTA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; adesea adjectival) Care se află între al șaptelea și al nouălea. – Opt + le + a. Vezi definitia »

gebreá, gebréle, s.f. (înv.) otreapă de șters; cârpă, zdreanță. Vezi definitia »