ATRIBÚȚIE, atribuții, s. f. Sferă de autoritate, de competență, de activitate a cuiva; însărcinare, muncă dată cuiva spre îndeplinire. [Var.: atribuțiúne s. f.] – Din fr. attribution, lat. attributio, -onis. Vezi definitia »

DUDÚIE, dudui, s. f. Domnișoară. [Pr.: -du-ie] – Cf. tc. dudu. Vezi definitia »

VESTIMENTÁȚIE s.f. Îmbrăcăminte. [Cf. it. vestimenta]. Vezi definitia »

PRELUXÁȚIE s.f. (Anat.) Stare a unei articulații, caracterizată prin malformații congenitale osoase, care predispune la luxație. [Gen. -iei. / < fr. préluxation]. Vezi definitia »

MALFORMÁȚIE s. f. viciu de conformație congenitală. (< fr. malformation) Vezi definitia »