MICROPALEONTOLOGÍE s. f. ramură a paleontologiei care studiază microfosilele. (< fr. micropaléontologie) Vezi definitia »

evanghélie (evanghélii), s. f. – Parte a Bibliei care cuprinde viața și învățătura lui Cristos. – Var. (pop.) vanghelie. Mr. ving’el’u. Ngr. εύαγγέλιον. Sec. XVI (Murnu 23). – Der. evangelic (var. înv. evanghelic), adj., din fr.; evang(h)elist, s. m.; evang(h)eliar, s. n.; evang(h)eliza, vb.; tetra(e)vanghel, s. n. (evangheliar), din gr. τετραευαγγέλιον. Vezi definitia »

INDÚVIE s. f. 1. parte a florii care protejează baza fructului până la maturitate. 2. organ de diseminare a fructului, provenind din periatul florii, cum sunt egretele (3) la achene. (< fr. induvie) Vezi definitia »

GRECOMANÍE s. f. mania de a imita obiceiurile și limba grecilor. (< fr. grécomanie) Vezi definitia »

ALTIMETRÍE s. f. Ramură a topografiei care se ocupă cu stabilirea altitudinilor de pe suprafața terestră față de o suprafață de referință (nivelul mării) în vederea reprezentării reliefului pe hartă. – Din fr. altimétrie. Vezi definitia »