târtan, târtani s. m. 1. (înv., peior.) evreu. 2. (deț.) om corpolent și prost. Vezi definitia »

ȘOFRÁN, șofrani, s. m. 1. Plantă erbacee cu frunzele lungi și înguste și cu florile violete cu linii purpurii, din care se extrage o substanță aromatică de culoare galbenă, folosită în medicină, în bucătărie și în industrie (Crocus sativus). ♦ P. ext. Substanță colorantă extrasă din această plantă. 2. (Bot.) Șofrănel (1). – Din rus. șafran, pol. szafran. Vezi definitia »

corcodán, corcodáni, s.m. (reg.) 1. curcan. 2. plantă denumită și fumărică sau iarbă-de-curcă. Vezi definitia »

CICLÁN s.n. (Chim.) Hidrocarbură ciclică saturată, prezentă în petrol. [< fr. cyclane]. Vezi definitia »

LUSITÁN, -Ă, lusitani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Veche populație iberică din vestul Peninsulei Iberice, supusă de romani; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține Lusitaniei (sau, p. gener., Portugaliei) ori populației ei, privitor la Lusitania (sau, p. gener., la Portugalia) ori la populația ei. – Din fr. Lusitains. Vezi definitia »