CAVALÉR, cavaleri, s. m. 1. (În Roma antică) Membru al ordinului ecvestru, inferior ordinului senatorial. ♦ (În evul mediu, în apusul și în centrul Europei) Titlu nobiliar conferit, inițial pentru fapte de arme, de rege sau de un reprezentant al lui. 2. Titlu dat unei persoane dintr-un ordin cavaleresc, laic sau religios. 3. Titlu onorific conferit, în unele țări, posesorului anumitor decorații importante. 4. Persoană având titlul de cavaler (1-3). 5. Călăreț. 6. (Adesea adjectival) Om plin de abnegație, generos și nobil; om amabil, binevoitor, îndatoritor. 7. (Pop.) Tânăr necăsătorit, holtei, burlac. ◊ Cavaler de onoare = tânăr necăsătorit care însoțește pe miri la cununie. – Din rus. kavaler (< fr.). Vezi definitia »

LĂNCÉR s. m. v. lăncier. Vezi definitia »

MONTGOLFIÉR s.n. Aerostat primitiv umplut cu aer cald. [Pron. -fier. / < fr. montgolfière, cf. Montgolfier – industriaș francez]. Vezi definitia »

GETTER [GHÉ-TĂR] s. n. substanță pentru realizarea vidului în tuburile electronice. (< engl. getter) Vezi definitia »

FAZANIÉR s.m. Persoană calificată în creșterea fazanului. [Pron. -ni-er. / < fazan + -ier]. Vezi definitia »