păiér, păiéri, s.n. și m. 1. saltea umplută cu paie sau cu fân; mindir, părnăjac, sălmăjac, străjac. 2. construcție în care se păstrează nutrețul de vite; șopru, șură, magazie, fânar. 3. fiecare dintre cele două lemne cu care doi oameni aduc fânul pentru a-l așeza în claie. 4. parte a batozei prin care ies paiele. 5. (s.m.) muncitor agricol care cară paiele la treierat. Vezi definitia »

BERGER, Wilhelm (1929-1993, n. Rupea), compozitor român. Muzică simfonică și vocal-simfonică, muzică de cameră, vocală și instrumentală, în care urmărește sinteza între formele clasice și preclasice cu structuri intonaționale modale de esență modernă. Studii de muzicologie. M. coresp. al Acad. (1991). Vezi definitia »

SEZONIÉR, -Ă, sezonieri, -e, adj. 1. Care ține de un anumit sezon și durează cât sezonul, privitor la un anumit sezon. 2. (Substantivat) Lucrător angajat pentru un sezon. [Pr.: -ni-er] – Din fr. saisonnier. Vezi definitia »

SEINÉR s. n. navă destinată pescuitului cu seine. (< engl. seiner) Vezi definitia »

MONOCÉR s. m. animal fabulos cu un singur corn. (< fr. monocère) Vezi definitia »