PSIHANALÍZĂ s. f. concepție psihologică a lui Freud și a adepților săi, care își propune să dezvăluie rolul diverselor niveluri ale psihicului și dinamica raporturilor dintre conștient, inconștient, subconștient, afirmând că dorințele care vin în conflict cu normele sociale și cu principiile morale ale persoanei sunt supuse refulării și alungate în subconștient; freudism. ◊ metoda psihoterapeutică corespunzătoare. (< fr. psychanalyse) Vezi definitia »

ZĂPĂITÚRĂ, zăpăituri, s. f. (Reg.) Zăpăit. [Pr.: -pă-i-] – Zăpăi + suf. -tură. Vezi definitia »

-TÉZĂ² elem. „așezare”, „susținere, prezentare”. (< fr. -thèse, cf. lat., gr. thesis) Vezi definitia »

chiúșă, chiúșe, s.f. (reg.) curcubetă de tras vin din bute, trăgulă, tidvă, țeavă, tragă, tâlv. Vezi definitia »

ENCEFALÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a encefalului. [< fr. encéphalite]. Vezi definitia »