ISTÓRIE s.f. 1. Procesul obiectiv al dezvoltării fenomenelor în natură și în societate. 2. Știință care studiază dezvoltarea complexă a societății omenești, a unui popor, urmărind-o cronologic ca un proces unitar, desfășurat pe baza unor legi obiective; (p. ext.) știință care se ocupă cu studiul apariției și dezvoltării faptelor dintr-un anumit domeniu. ♦ Scriere care cuprinde expunerea critică a unor fapte istorice. 3. Povestire, narațiune. [Gen. -iei. / < lat., gr. historia]. Vezi definitia »

NEOBURGHEZÍE s. f. noua burghezie, formată în condițiile economiei de piață. (< neo- + burghezie) Vezi definitia »

INFLÉXIE s.f. v. inflexiune. Vezi definitia »

PROOROCÍE s. f. v. prorocie. Vezi definitia »

SPINALGÍE s.f. Durere a coloanei vertebrale. [Gen. -iei. / < fr. spinalgie, cf. lat. spina – coloană vertebrală, gr. algos – durere]. Vezi definitia »