IPECACUÁNA s. f. plantă din America de Sud, cu rădăcină folosită ca expectorant și vomitiv; ipeca. (< fr. ipécacuana) Vezi definitia »

CLĂTINÁ, clátin, vb. I. 1. Tranz., refl. și intranz. A (se) mișca (puțin, lin) într-o parte și în alta; a (se) legăna; a (se) agita (usor). ◊ Expr. (Tranz.) A clătina capul (sau, intranz., din cap) = a-și mișca capul într-o parte și în alta în semn de mirare, de îndoială, de descurajare etc. 2. Refl. A șovăi în mers, în mișcare; a se împletici (din cauza slăbiciunii, a beției etc.). ♦ Fig. A fi într-o situație critică, nesigură. 3. Tranz. și refl. A (se) mișca din loc; a (se) urni, a (se) clinti, a (se) clăti. – Din clăti. Vezi definitia »

HALOGENÁ, halogenez, vb. I. Tranz. A supune o substanță reacției de halogenare. – Din fr. halogéner. Vezi definitia »

CONCREȚIONÁ vb. refl. a suferi procesul de concreționare. (< fr. concrétionner) Vezi definitia »

strășuná, strășunéz, vb. I (reg.) 1. (refl.) a i se năzări, a-i cășuna. 2. (în forma: strășina) a ofensa. Vezi definitia »