MEDICAMÉNT s.n. Substanță întrebuințată pentru vindecarea sau pentru prevenirea unei boli. [< fr. médicament, cf. lat. medicamentum]. Vezi definitia »

TRANSCENDÉNT, -Ă adj. 1. (fil.) care se află dincolo de orice domeniu dat, de lumea materială. ◊ (la Kant) de dincolo de limitele cunoașterii experimentale; inaccesibil cunoașterii bazate pe experiență, care depășește limitele realității. 2. (mat.; despre numere) care nu poate fi rădăcina unui polinom cu coeficienții raționali; (despre ecuații) care nu se poate scrie sub forma unui polinom egalat cu zero. (< fr. transcendant, lat. transcendens) Vezi definitia »

RETICÉNT, -Ă, reticenți, -te, adj. (Despre oameni și despre cuvintele lor) Care manifestă sau care arată reticență, reținere. – Din fr. réticent. Vezi definitia »

EXCITÁNT, -Ă, excitanți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care excită; excitator (1). 2. S. n. Substanță care stimulează capacitatea funcțională a organismului; ceea ce provoacă o excitație. – Din fr. excitant. Vezi definitia »

NUTRIMÉNT, nutrimente, s. n. (Rar) Hrană; alimentație; mijloace de trai, cele necesare traiului. – Din fr. nutriment, lat. nutrimentum. Vezi definitia »