perciuná, perciunéz, vb. I (reg.; despre vârful cuielor) a îndoi după strângerea scândurei; a împerciuna. Vezi definitia »

DEPĂNÁ, deápăn, vb. I. Tranz. 1. A înfășura firele textile dintr-un scul pe un mosor, pe o țeavă etc. sau de pe un fus într-un scul ori a face firele scul. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la depănat = a mustra, a lua din scurt (pe cineva). ♦ Fig. A desfășura, a înșira amintiri, gânduri etc. ◊ Refl. Toată întâmplarea i se depăna pe dinaintea ochilor. 2. Fig. A parcurge (un drum, o distanță). ◊ Expr. (Intranz.) A depăna din picioare = a umbla mișcând repede picioarele. [Prez. ind. și: dépăn] – Lat. *depanare. Vezi definitia »

Persoana foarte exigenta, confuza cind e vorba de dicutii despre preferintele sotiei, cu tendinta de a fi corect, dar adesea evitind lucruri ce nu-i convin, dispus spre polemici in care inevitabil trebuie sa cistige, altfel face criza de nervi si isi poate obijdui sotia, care insa ilk iubeste si deocamdata ii iarta totul. Vezi definitia »

ZONA CU STANCI,PRINTRE CARE TRECE APA SI SAPA......... Vezi definitia »

SUBSEMNÁ vb. I. tr. (Liv.) A subscrie, a semna. [< sub- + semna, după fr. soussigner]. Vezi definitia »