INSTRUMÉNT s. n. 1. unealtă, aparat propriu pentru a face o anumită operație. ◊ sistem tehnic pentru cercetarea, observarea, măsurarea sau controlul unor mărimi. 2. aparat cu care se produc sunete muzicale. 3. (fig.) persoană, lucru de care se folosește cineva pentru a îndeplini o acțiune, a atinge un scop. ♦ ~ de ratificare = document special prin care statele comunică ratificarea unui tratat internațional. 4. ~ gramatical = cuvânt cu funcție exclusiv gramaticală, care nu se poate folosi singur în vorbire, exprimând doar raporturi (prepozițiile, conjuncțiile, verbele auxiliare etc.). (< fr. instrument, lat. instrumentum) Vezi definitia »

CONSULTÁNT, -Ă s. m. f. 1. specialist al unei instituții etc. care dă consultații. 2. profesor universitar pensionat care ține cursuri (facultative), are ore de consultație și conduce doctoranzi. 3. specialist în consultanță. (< fr. consultant, rus. konsultant) Vezi definitia »

ARONDISMÉNT, arondismente, s. n. Unitate teritorial-administrativă din Franța, mai mică decât departamentul. – Din fr. arrondissement. Vezi definitia »

CLASAMÉNT, clasamente, s. n. Ordinea în care sunt clasați concurenții într-o competiție sportivă, potrivit rezultatelor obținute la ea; tabel care conține această ordine. – Din fr. classement. Vezi definitia »

ANGAJAMÉNT s.n. 1. Obligație luată de cineva, din proprie inițiativă, de a face ceva; promisiune solemnă. ◊ (Ec.) Angajament de plată = obligație asumată în scris de o întreprindere față de bancă, la contractarea unui credit, cu privire la utilizarea și rambursarea creditului respectiv. 2. Punerea pucului sau a mingii în joc (la hochei și baschet). [< fr. engagement]. Vezi definitia »