FULMINAȚIÚNE s.f. v. fulminație. Vezi definitia »

MENȚÍNE, mențin, vb. III. Tranz. 1. A păstra ceva (în aceeași stare sau formă în care se afla la un moment dat), a lăsa neschimbat; p. ext. a face să dureze. ♦ Refl. A continua să existe sub același aspect, a rămâne neschimbat; a dura, a dăinui. 2. (Rar) A întreține o familie, o persoană etc. 3. (Franțuzism, rar) A afirma, a susține ceva cu tărie. – Din fr. maintenir (după ține). Vezi definitia »

înfocăciúne s.f. (înv.) aprindere, înfocătură. Vezi definitia »

IMPERFECȚIÚNE, imperfecțiuni, s. f. Stare a ceea ce este imperfect; defect, scădere, cusur. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. imperfection, lat. imperfectio, -onis. Vezi definitia »

POSTIMÁGINE s. f. imagine senzorială care se menține și după ieșirea obiectului din câmpul perceptiv. (< post¹- + imagine) Vezi definitia »