părăsiciúne, părăsiciúni, s.f. (înv.) părăsire. Vezi definitia »

CONCUSIÚNE s. f. extorcare de bani făcută de un funcționar public. (< fr. concussion, lat. concussio) Vezi definitia »

DICȚIÚNE s.f. Fel de a pronunța sunetele, silabele și cuvintele. ♦ Arta de a pronunța clar și frumos un text (mai ales în teatru). [Var. dicție s.f. / cf. fr. diction, lat. dictio]. Vezi definitia »

IRADIÁȚIUNE s. f. v. iradiație. Vezi definitia »

SANCȚIÚNE s.f. (Jur.) 1. Faptul de a sancționa; sancționare; confirmare, întărire a unui act de către o autoritate superioară celei care l-a efectuat. ♦ Aprobare, întărire, confirmare. 2. Pedeapsă, osândă. ♦ (În dreptul internațional) Sistem de măsuri cu caracter de pedeapsă luate contra părții care nu respectă obligațiile asumate printr-o convenție. [Cf. fr. sanction, lat. sanctio]. Vezi definitia »