osmanlíu (-ii), adj. – Otoman. Tc. osmanli. Sec. XIX. Vezi definitia »

ASTATÍNIU s. n. Element chimic radioactiv din grupul halogenilor. [Pr.: -ni-u] – După fr. astatine, germ. Astatine. Vezi definitia »

OTCUPCÍU, otcupcii, s. m. (Înv.) Otcupcic. – Otcup + suf. -ciu. Vezi definitia »

BRÎNZEIU, Pius (1911-2002, n. Vulcan), chirurg român. Acad. (1990), prof. univ. la Timișoara. Preocupări de filozofie a medicinii și de etică medicală („Educația estetică în chirurgie”). Vezi definitia »

CALATÍDIU s. n. inflorescență racemoasă cu axul lățit, pe care se prind florile sesile; antodiu. (< lat. calathidium) Vezi definitia »